Practicata la scara larg in SUA si tari ca Anglia, Australia, Noua Zeelanda, etc. nasterea in apa, nu are inca destul credit printre gravidele din Romania. Primul motiv, ar fi dezinformarea, si apoi, lipsa unor spitale, sau clinici suficient dotate pentru o asemenea metoda de a aduce pe lume copii. Daca acum cativa ani sarcina era foarte medicalizata si doctorii specialisti erau foarte reticenti cu privire la astfel de *experimente*, nasterea subacvatica a inceput sa prinda contur putin cate putin si printre femeile de rand, care au inteles eficienta aceste metode si beneficiile acesteia. Chiar si asa, nu substituie monitorizarea si asistenta medicilor obstetricieni.

Eficienta consta in cea mai mare parte in efectul fortei gravitationale, mai exact in reducerea acesteia, gravida putandu-se misca mai lejer pe parcursul travaliului, abordand pozitii comode , in armonie cu forta gravitationala. Se stie ca pozitia clasica * pe spate* , decubit dorsal, nu faciliteaza in acelasi mod coborarea copilasului din bazinul matern. In apa, acest lucru este usurat.

Adeptii nasterii subacvatice, sunt de parere ca aceasta este benefica atat mamei, cat si fatului. Travaliul se scurteaza, datorita efectului apei asupra colului, el fiind inmuiat si dilatat mai repede. Reduce nevoia de administrare a medicamentelor, utilizarea forcepsului si durerile. Fatul suporta o tranzitie usoara, trecand tot in mediu acvatic; el respira tot prin cordonul ombilical al mamei, pana la taierea acestuia.

Nasterea are loc in apa incalzita, la 37°C, in niste cazi mai mari, asistate de moasa sau medicul obstetrician. Un alt avantaj ar fi intimitatea mediului, lipsit de halate albe si reci , prezenta tatalui la nastere si contactul imediat al nou-nascutului cu pielea mamei.

Exista situatii cand aceasta metoda de nastere este contraindicata. Nu se poate naste sub apa daca gravida sufera de afectiuni pulmonare, cardiace, renale, sau diabet. De asemeni, orice boala infectioasa sau tulburare ce necesita administrarea de medicamente perfuzabile, varietati patologice de implantare a placentei, suferinte fetale, orice suspiciune care poate afecta sanatatea mamei si fatului.

Daca gravidele apeleaza la o astfel de metoda naturala de a da nastere , au nevoie de o cada mare, apa la temperatura adecvata de 32-37°C si o moasa. Aceasta va monitoriza contractiile uterine, bataile cordului fetal, presiunea sanguina a mamei. La o sarcina fiziologica, totul decurge cu mai putine dureri, cu mai mult calm si intr-o atmosfera pe placul gravidei.

Mama naste astfel acasa, inconjurata de fete prietenoase, intr-o atmosfera relaxanta, sustinuta de partener. Se poate combina cu aromoterapia, folosindu-se uleiuri relaxante, lumanari, sau o lumina obscura si muzica chill out pe gustul acesteia. Apa trebuie sa fie cat mai limpede pentru ca moasa sa verifice cordonul ombilical al copilului in cazul unei circulare de cordon ombilical.

Beneficiile nasterii in apa sunt numeroase , printre acestea numarandu-se scurtarea perioadei travaliului, a carui durata se stie a fii de 12 ore la nulipare si 10 la multipare. In cazul naterii in apa, pe langa faptul ca durata se reduce substantial, si efortul depus este mult mai mic, tinand cont de faptul ca un travaliu normal este comparat cu o ascensiune la 2000m sau cu o alergare la un maraton. De asemeni se reduce presiunea sanguina, asigura mamei un sentiment de control, conserva din energie si diminua semnificant durerea, reduce administrarea de calmante sau alte interventii, promoveaza relaxarea, reduce trauma perineala si respectiv epiziotomia.

Aceasta metoda alternativa de nastere a aparut in Uniunea Sovietica din anii 1960, cand un cercetator a luat in considerare nasterea in apa ca o modalitate de a aduce copii pe lume, calculand riscuri si avantaje. Acestea au fost apoi preluate de un obstetrician francez, Frederick Leboyer, care a dezvoltat aceasta tehnica, demonstrand ca este mai sanatos pentru nou-nascut sa treaca din mediul amniotic, intr-un alt mediu acvatic, reducand astfel trauma pe care acesta o suporta in conditiile unei nasteri usuale. De aici incolo, s-a dezvoltat tot mai mult aceasta metoda, fiind preluata si studiata mai departe.

Multe gravide isi fac griji pentru copil, mai exact intervine teama ca aceastia sa se inece. Ei bine, copilasul nu se ineaca, mai ales, ca acesta vine tot dintr-un mediu acvatic, deci cel mai probabil, nu are putea respira cu atat mai mult in uter. In primul rand, ca sa inhaleze apa, trebuie sa respire, dar copilul vin din mediu acvatic, tot in mediu acvatic si plamanii acestuia raman in aceasi stare de *latenta* ca pana la nastere. Alt argument ar fi acela ca fatul respira prin cordonul ombilical al mamei, daca putem spune asa,astfel, schimbul de gaze are loc la nivelul vaselor sanguine dintre mama si fat. Primul respir are loc dupa ce se taie cordonul ombilical si nou-nascutul este stimulat sa respire, prin masarea cu un prosop, sau odata cu primul plans, sau prin socul termic. Deci, nu este in pericol sa se inece, este chiar mai indicat sa-i privam pe micuti de expunerea directa din mediul amniotic in cel inconjurator noua. O dovada la toate acestea ar fi faptul ca de cele mai multe ori, bebelusul nici nu plange in momentul nasterii, spre deosebire de o nastere conventionala.

Monitorizarea travaliului se poate face foarte bine si in cada special amenajata, fara a fii necesar ca gravida sa se ridice sau sa iasa. Exista cardiotocografe subacvatice, sau se poate pune un prezervativ peste instrumentul cu care ascultam bataile cordului fetal. Restul instrumentarului, folosit usual pentru o nastere, nu este necesar aici.

Totul se petrece mai frumos, mai repede si cu amintiri mult mai placute, lipsite de acele ore stresante si dureroase. In cazul nasterii in mediul acvatic, pot lua parte membrii familiei. Sotul, poate taia cordonul, iar mama isi poate lua imediat in brate copilul, stabilindu-se in acest fel acel *bondage* psihologic, in cel mai scurt timp.

Este necesar ca moasa , sa acorde primele ingrijiri ale nou-nascutului. Se elibereaza caile respiratorii, eventual se aspira, este sters cu un prosop curat si apa calda. Imediat dupa aceasta, copilasul poate fii alaptat. Este foarte important, si sustinut de multe metode alternative de nastere, ca nou-nascutul sa fie imediat pus la sanul mamei. In cazul nasterii conventionale, alaptatul se intampla peste cateva ore, sau zile, daca vorbim despre o nastere prin cezariana.

Intr-o lume in care tot mai mult se recurge la nasterea cezariana, la epiziotomii cat mai largi cu complicatiile de rigoare, femeile nu sunt informate despre aceasta metoda alternativa. De aici si reticenta si suspiciunile, de multe ori alimentate chiar de catre medicii obstetricieni.

Lipseste consilierea gravidelor, care trebuiesc ajutate sa aleaga ceea ce este mai bine pentru aceastea, dar trebuie de asemenea luata in considerare modalitatea in care durerile facerii sa fie mai usor tolerate. Nasterea este o etapa naturala si fireasca a vietii unei femei, dar nu mai suntem in anii in care trebuie sa luam totul ca atare. Se poate evita foarte usor situatii in care, intr-un pat rece de spital, gravida tipa de durere stand intinsa pe spate, cu picoarele desfacute asteptand tuseul decisiv. Pe de alta parte, tipa si moasa spunand ca *asa au nascut toate*.

Putem alege nasterea prin cezariana, nasterea naturala sau chiar cu anestezie epidurala, sau putem naste in timp scurt si frumos, in mediu acvatic. Nu este nimic hippie in acesta tehnica, ci doar o alta alternativa de a da nastere, mai sanatoasa pentru mama si copil.